Un articol de Costin-Alexandru Jalbă
Uneori sunt leneș, alteori sunt dezinteresat… de cele mai multe ori sunt un simplu student.
Am ocolit întotdeauna subiectul ăsta, păstrând sentimentele numai pentru mine. Știi cum e, nu e foarte ușor să te deschizi pe internet, în fața întregii lumi…
În fine, astăzi vreau să fiu sincer și vreau să vă spun ce simt, ce înseamnă studenția pentru mine și cum m-a afectat închiderea Facultății de Drept.
Să fiu student la Drept a fost visul meu dintotdeauna. Mă mândresc cu asta, chiar o fac. Trei semestre întregi le-am petrecut la București în căminul Mihail Kogălniceanu (ăla de lângă Drept). Au fost trei semestre în care am trecut prin sute de experiențe, în care am încercat să-mi depășesc teama de socializare și în care m-am bucurat din plin de cele mai mici chestii, gen oferta de 2 hotdogs de la Dissescu.
Am trecut prin 3 sesiuni fizice și una online. Alea fizice au fost cele mai palpitante, mai ales cea din primul an de facultate. Eram confuz, dar dornic de a avea note mari. Am învățat din timpul semestrului? Relativ spre nu. Dar sesiunea aia mi-a arătat că pot asimila tone de informație într-un timp scurt. Am luat note foarte bune și am trecut mai departe, la fel de entuziasmat ca la început.
Am și chiulit, nu o dată, de multe ori. Mă plictiseam uneori să ascult cursurile, mai ales alea care erau pe bază de “vă dictez ce scrie în carte”. Acum mi-e dor chiar și de cursurile de TGD…
Cișmigiul a devenit repede un bun prieten pentru mine și iubita mea. Cel mai mișto e să mergi să “înveți” în Cișmigiu… misiune imposibilă, dar scuza perfectă pentru când ai nevoie de o pauză și nu vrei să recunoști. Treceam pe lângă INM și ziceam: “tot în Cișmigiu venim și de la INM”.
Mega Image e martorul multor cumpărături random. Ne-a luat totuși un an de facultate să îl găsim pe ăla cu etaj din spatele facultății… fancy as fuck.
De cămin ce să mai zic… merită un articol numai despre el. Pe scurt, nu e așa de rău cum ți-ai imagina, iar experiențele de viață sunt neprețuite. Am legat prietenii pe viață, sper eu, și am învățat să mă descurc singur. Că a mă descurca singur înseamnă să beau mai multă cola decât apă și să-mi comand burger de vită de la Springtime, asta e altă poveste.
Viața era frumoasă. Era superbă aș putea spune. Eram în București cu iubita mea și cu niște prieteni mișto, tot la Drept, tot la cămin…
Și apoi a venit martie 2020, luna în care ne-au trimis acasă spunându-ne că ne întoarcem la începutul lui aprilie. Știm cu toții că nu așa au stat lucrurile.
Când am plecat acasă am zis “perfect, o pauză mișto după sesiunea din februarie”. Evident, bucuria asta s-a dus repede.
Am întrat în lockdown. Nu mi-am mai văzut iubita, prietenii și bunicii pentru mult prea mult timp. A fost cea mai tristă perioadă din viața mea. Am fost leneș absolut, cred că nu am intrat la niciun curs și nici la prea multe seminare. Am zăcut în pat și mi-am plâns de milă. Ba chiar m-am apucat și de GTA V online…
Timpul a trecut, am ieșit din lockdown, mi-am revăzut iubita după aproape 2 luni. De atunci ne-am văzut aproape în fiecare zi, dar în adâncul sufletului meu nu mă simțeam complet, nu mai aveam ceea ce am avut la București: libertate absolută și 24/7 cu ea.
A fost vară, nu am mai plecat nicăieri, deși aveam în plan, dar am vrut să fim cetățeni model și să renunțăm un an la plimbare pentru a ne putea bucura sănătoși de următorii.
Tot vara a fost și a patra sesiune din studenție, online de data asta. A mers bine, dar parcă să învăț la mine în cameră nu are niciun farmec. Era altceva la 27…
A început anul III, tot online… mă așteptam, oricum. Am zis că gata, ne apucăm de treabă din prima zi, doar e anul III, nu putem să mai frecăm menta. Ce crezi? Lene!
Mi-e lene și știu și de ce. Din păcate, sunt un iubitor de frumos, puțin prea poetic uneori. Am rămas cu gândul și cu inima la București, la viața de studenție de acolo. Apoi mă uit la cum e acum și nu am cum să nu fiu trist. Îmi place acasă, îmi place să stau cu ai mei, dar nu o mai simt ca pe ceva normal. Normalul meu e la căminul MK într-o cameră cu 4 fete… Normalul meu este sala 27 în sesiune… Normalul meu este drumul până la Mega Image și căratul de bagaje în fiecare săptămână. Dar mai ales, normalul care nu mai e normal acum și care doare cel mai tare este să nu mai petrec tot timpul cu iubita mea, mai ales că uneori mai și învățam.
Serile de vișinată cu cola și monopoly de la cămin s-au transformat în seri de singurătate și promisiuni. Promisiunile mele către mine că pot face față acestei situații și că pot să mă remontez, că pot să mă concentrez pe învățat.
Și merge, nu merge senzațional, dar merge bine. Am nevoie de mai mult timp pentru mine decât pentru facultate, iar pentru fericirea mea sunt dispus să trag mai tare de la jumătatea semestrului.
Ai crede că acasă poți să îți dublezi randamentul, nu-i așa? Eu unul cred că l-am redus la jumătate. Învățatul nu mai are niciun farmec fără cei 2 hotdogs de dimineață și cafeaua de la Dissescu. Nu mai are farmec fără multele pauze de fumat și nici fără plimbările în Cișmigiu. Nu mai are farmec fără gălăgia de la cămin. Nu mai are farmec fără comandantul de mâncare în facultate sau fără cartofii prăjiți de la Mega.
Nimic din online nu are farmec. Totul e monoton, totul e plictisitor. Și da, sunt leneș, dar îmi asum. Sunt leneș pentru că pentru mine facultatea a însemnat mereu mai mult decât învățatul. Facultatea a însemnat întotdeauna o experiență complexă.
Nu mai am facultate, mai am numai cursuri, seminare și examene online…
Mă ocup de ele, dar mai întâi mă ocup de mine. Să spun că sunt trist e o scuză să nu învăț în fiecare zi? Poate, dar ăsta e adevărul.
Lipsește o parte din mine, o parte pe care sper să o pot recupera până la licență…
Pentru tine cum a fost schimbarea din fizic în online? Trimite-ne articolul tău despre asta!
StuDrept Blog este un blog dedicat tuturor studenților la Drept. Trimite-ne articolul tău la adresa de email: studreptblog@gmail.com
Distribuie articolul dacă ți s-a părut interesant.
ABONEAZĂ-TE PRIN EMAIL PENTRU A PRIMI NOTIFICARE DESPRE CELE MAI NOI ARTICOLE ȘI EVENIMENTE!
AUTOR: Costin-Alexandru Jalbă, Facultatea de Drept, Unibuc, Anul III