Criminali în serie: Omul din spatele monstrului


Un articol de


În anul II am lucrat împreună la un studiu despre criminali în serie pentru seminarul de Criminologie. Am decis să îl împărtășim și cu voi, sub forma unui articol:

INTRODUCERE

Criminalul în serie este în mod tradițional definit ca o persoană ce are o motivație psihologică particulară pentru a ucide. De obicei, crimele sunt realizate într-o manieră unică, iar criminalul în serie poate lăsa în urmă o semnătură. Uneori criminalii în serie au fost comparați cu ucigașii în masă; cu toate acestea, criminalii în serie nu urmăresc acest format în care nu există pauze între crime.

Conform doctrinei, există patru categorii principale de criminali în serie; astfel, se poate menționa tipul vizionar (visionary type) – acea varietate de ucigașcare se declară ghidat de voci sau viziuni în comiterea omorurilor.

Un alt tip este reprezentat de ucigașul în serie misionar (mission serial killer) – acel tip de criminal care consideră că misiunea vieții sale este să ucidă anumite tipuri de persoane, să lupte împotriva acestor categorii.

De asemenea, se remarcă existența tipului hedonistic (hedonistic serial killer), acesta regăsindu-se în cazul majorității criminalilor în serie. Criminalul hedonistic realizează crimele în mod conștient, căutând plăcerea și satisfacția dată de acestea.

Un ultim tip este reprezentat de criminalul “putere/control” (power/control serial killer) – cel care caută să aibă controlul complet asupra victimelor sale.

ANALIZA CRIMINALULUI TIPIC

Analizând diferitele tipuri de criminali în serie și trăsăturile acestora, se pot observa anumite asemănări în modul lor de operare, în alegerea victimelor sau în profilul psihologic al acestora. Toate aceste date construiesc imaginea criminalului în serie tipic, însă aceasta va rămâne întotdeauna la nivel pur estimativ.

Pentru început, se cunoaște faptul că aproximativ 0,0006% din populația lumii este reprezentată de ucigași în serie. Deși nu pare un număr foarte mare, este vorba despre aproximativ 4,6 milioane.

În ceea ce privește sexul acestora se observă o pondere importantă în cazul bărbaților, cu un procent de 92,3. Cu toate acestea există și femei criminali în serie, deși mai puțin de 10%. Media vârstei în cazul bărbaților referitoare la comiterea primei crime este de 27,5 ani, iar în cazul femeilor, de 31 de ani.

Există diferențe între psihopatologia femeilor față de cea a bărbaților, acestea având mai puțin tendința de a lăsa în urmă cadavre sau alte semne. Ele sunt ucigași silențioși, având o “carieră” mult mai lungă.

S-au înregistrat, de asemenea, diferențe rasiale de-a lungul timpului între criminalii în serie; astfel, luând în considerare toți criminalii în serie cunoscuți 52% sunt albi, iar 40% sunt de culoare, însă dacă luăm în considerare doar ultimele trei decenii se observă o creștere a numărului criminalilor de culoare la 60%.

Unul dintre miturile legate de criminalii în serie este reprezentat de faptul că aceștia ar avea o inteligență ieșită din comun, că ar fi adevărați genii. Nu este cazul însă, criminalul în serie tipic având un IQ de 94,7 – un IQ între 90 și 100 este considerat un IQ mediu. Totuși IQ-ul poate fi pus în legătură cu modul de operare al criminalului. Statisticile arată că un criminal cu un IQ mediu tinde să stranguleze, să împuște sau să înjunghie victimele, în timp ce instrumente precum otrava sau bomba relevă un IQ mai ridicat. Cel mai scăzut nivel al IQ-ului este caracterizat de utilizarea unui obiect contondent.

PROFILUL PSIHOLOGIC

Una dintre cele mai vechi întrebări în disciplina criminologiei este dacă o persoană se naște cu instinctul de a ucide sau dacă îl dobândește. Studiile arată că ființa umană are capacitatea de a ucide în mod repetat ca parte a instinctului de supraviețuire. Probabil nu este faptul că ucigașii în serie devin astfel, ci faptul că majoritatea dintre noi nu devine, printr-o educație corectă și prin socializare. Ce rămâne în spatele acestor ființe private de aceste valori este capacitatea de a ataca și de a ucide.

Mulți criminali în serie sunt supraviețuitorii unor traume din copilărie – abuz fizic sau sexual, familii disfuncționale, părinți distanți sau absenți. Trauma este singura temă comună regăsită în biografiile celor mai mulți criminali în serie.

Trecutul instabil îi determină să dezvolte idei greșite în legătură cu ceea ce este normal ca o persoană să facă și duce la repetarea comportamentelor pe care le-au văzut și trăit, devenind din ce în ce mai violenți, iar în final ajungând la a comite multiple crime. De asemenea, aceeași cauză determină aceste persoane să nu poată să dezvolte un set de caracteristici normale în legătură cu reacțiile pe care ar trebui să le aibă în anumite situații și cum ar trebui să socializeze cu ceilalți. Acest lucru îi face să fie rezervați, și, cu toate că încearcă să se comporte normal, aceștia cred că sunt superiori celorlalți și că nu sunt făcuți să interacționeze cu oamenii normali deoarece și-ar coborî nivelul.

Pentru a observa în ce mod se reflectă copilăria în dezvoltarea psihologică, vor fi analizate unele dintre punctele-cheie în parcursul vieții a patru dintre cei mai cunoscuți criminali în serie:

ED GEIN

Dependența de alcool a tatălui său și modul de viață extrem de religios impus de mama sa au fost factorii decisivi în degradarea persoanei care putea fi Ed Gein. După moartea tatălui său, acesta a crescut alături de fratele și mama sa într-o atmosferă dominată de predici legate de păcatul dorinței carnale. Fratele său a murit într-un incendiu, iar Ed a rămas alături de mama sa. Acesta a respectat întotdeauna dorințele mamei sale, rămânând devotat predicilor acesteia – el nu a părăsit niciodată casa și nu a avut niciodată o relație cu o femeie.

La 8 decembrie 1954 Gein a ucis-o pe Mary Hogan, proprietara unui restaurant local; iar la 16 noiembrie 1957 pe Bernice Worden, acestea fiind singurele sale crime care au fost dovedite. În noiembrie 1957, poliția decide să caute în casa Gein și face imediat prima descoperire sinistră – corpul eviscerat și mutilat al Bernicei Worden se afla într-un șopron al lui Gein. (wikipedia)

Spiritul criminal a luat naștere în momentul în care mama sa a murit, Ed devenind din ce în ce mai instabil psihic. Povestea sa și devotamentul pe care l-a arătat față de mama sa au inspirat numeroase filme, printre care Psycho, The Silence of the Lambs și The Texas Chainsaw Massacre.

AILEEN WUORNOS

Cazul lui Aileen Wuornos prezintă, de asemenea, modul în care o copilărie încărcată de abuzuri poate, ca mai târziu să ducă la crimă. Aceasta a experimentat o copilărie tumultoasă, marcată de sinuciderea tatălui ei și abandonul mamei, fiind crescută de bunicii săi, care aveau probleme cu alcoolul și erau extrem de violenți.

Aileen a fost abuzată sexual de bunicul și fratele său, rămânând însărcinată și fiind obligată să-și dea copilul spre adopție. În adolescență aceasta a fost dată afară de bunicii săi, trăindu-și viața pe străzi. Aceste abuzuri din copilărie au reprezentat motivul pentru care aceasta va ucide cel puțin șase bărbați.

Harold Shipman

Traumele din copilărie pot lua multiple forme, nefiind întotdeauna vorba despre abuzuri, un astfel de exemplu fiind Harold Shipman. Acesta a fost extrem de atașat de mama sa care i-a creat impresia unei superiorități ce a afectat cele mai multe dintre relațiile sale, lăsându-l un adolescent izolat și cu puțini prieteni. Shipman și-a văzut mama murind de cancer, iar atunci a dezvoltat o obsesie privind efectele pe care le are asupra corpului administrarea de morfină.

După decesul mamei sale, acesta a fost determinat să ajungă medic, însă nu după mult timp, pacienții pe care acesta îi trata au început sa moară în condiții suspecte. A fost descoperit faptul că acesta folosea morfina pentru a-și ucide victimele. El a declarat că motivul pentru care comitea crimele era satisfacția de a putea controla viața și moartea victimelor sale. Conform wikipedia, acesta ar fi ucis peste 218 oameni, mai mult de 80% dintre victime fiind femei în vârstă.

TED BUNDY

În sprijinul răspunsului la întrebarea menționată anterior, referitoare la instinctul criminal, poate fi menționat cazul lui Ted Bundy. Este știut faptul că de la vârsta de 3 ani acesta dezvoltase o pasiune pentru cuțite, iar pe parcursul adolescenței obișnuia să se uite pe geamurile vecinilor, neavând intenția de a fura.

În ceea ce privește copilăria sa, Ted Bundy a fost un copil nelegitim, care a fost adoptat de bunicii săi și care a crescut cu impresia că mama sa este de fapt sora sa. Cu toate acestea, el a avut parte de o copilărie normală, și-a luat diploma în psihologie și a fost admis și la Drept.

Pentru el, trauma s-a manifestat în urma unei relații eșuate din timpul studenției. În urma acestui eșec, Bundy și-a creat un tipar după care își alegea victimele pentru a semăna cu fosta sa iubită – studente cu părul lung și negru.

După ce a fost prins, Bundy a recunoscut comiterea a 36 de crime, deși se crede că numărul acestora ar depăși 100. Una dintre mărturisirile marcante ale ucigașului a fost reprezentată de – “Eu nu mă simt vinovat pentru nimic. Îmi pare rău de cei care se simt vinovați”.


Dacă un trecut abuziv reprezintă un factor în dezvoltarea personalității criminale, se pune problema conștientizării faptelor pe care le săvârșesc. Deși este adevărat că cei mai mulți criminali în serie au suferit o traumă, aceștia aleg să acționeze pe baza instinctului criminal. În timpul primului val de criminali în serie celebrii din anii ‘60-’70, unii avocați ai apărării au încercat să argumenteze faptul că respectivii ucigași nu sunt vinovați deoarece nu au discernământ, nedistingând ceea ce e bine de ceea ce e rău. Însă, adevărul este că aceștia sunt foarte conștienți de ceea ce fac, tocmai de aceea ascund probele, pregătesc crima sau lasă anumite semnături.

De asemenea, mai poate fi pus în discuție comportamentul social al criminalilor în serie. Se poate argumenta faptul că ucigașii în serie sunt sociopați, în principal din cauza lipsei de empatie de care ar da dovadă. Însă, conform unui test psihiatric nu toți criminalii în serie sunt sociopați sau cel puțin nu par a fi. Acest comportament antisocial este un alt rezultat al traumelor din copilărie.

O dovadă a lipsei de empatie ar putea fi reprezentată de modul în care criminalul acționează, iar în cazul criminalilor în serie se poate distinge între modus operandi și semnătura acestora.
În timp ce orice crimă are un modus operandi, nu toate au o semnătură.

Modus operandi reprezintă modul în care criminalul acționează în realizarea crimei, acesta putând suferi modificări în funcție de victimă sau de noile circumstanțe. Criminalii în serie comit crime în zone pe care le cunosc foarte bine, de exemplu zona în care au crescut. Totuși, în timp, odată ce își construiesc încrederea în sine aceștia își pot extinde zona de activitate. De exemplu, crimele lui Ted Bundy au fost săvârșite pe cuprinsul mai multor state americane.

În ceea ce privește semnătura, nu este universal valabil ca aceasta să existe; ea reflectă o nevoie psihologică a criminalului, o fantezie pe care criminalul o are în legătură cu victimele sale. Pentru ucigaș, aceasta poate fi echivalenta modului în care un artist își semnează lucrarea. Lucrul esențial cu privire la semnătură, atunci când este prezentă, este faptul că aceasta rămâne întotdeauna aceeași deoarece provine din fanteziile criminalului începute cu mult înainte de a-și ucide prima victimă. De exemplu, faimosul criminal neidentificat, Zodiac, lăsa la locul crimei un desen și trimitea autorităților scrisori cu puzzle-uri pe care trebuiau să le rezolve pentru a descoperi cadavrul.

CONCLUZII

În urma acestui studiu se poate concluziona faptul că în majoritatea cazurilor persoanele care ajung să comită multiple crime sunt influențate de trăirile din copilărie, caracterizate de abuzuri, de lipsa părinților ori de pierderea cuiva. Aceste traume duc la dezvoltarea anormală a comportamentului, la imposibilitatea de a crea relații sociale normale și într-un final la exprimarea tuturor acestor frustrări prin crimă. Cu toate că nicio poveste nu poate fi spusă în același mod, fiecare dintre persoanele a căror viață a fost analizată pe parcursul acestui studiu a avut într-un punct ceva comun cu o alta.

Deși motivele pentru care o persoană alege să ucidă și motivele care duc la exprimarea acestui instinct au fost analizate îndelung, criminologii, filosofii, psihologii nu au ajuns la un punct comun – putem spune că, cu cât săpăm mai adânc în mintea criminalului, cu atât ne afundăm mai tare.


Distribuie articolul dacă ți s-a părut interesant!
Dă scroll până la finalul paginii pentru butoanele de share!


StuDrept Blog este un blog dedicat tuturor studenților la Drept.
Trimite-ne articolul tău la adresa de email studreptblog@gmail.com


Mulțumim susținătorilor de pe Patreon: Mario Leonard

Susține și tu StuDrept Blog pe Patreon pentru content exclusiv și acces la draft-uri!


BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x