Un articol de
Costin-Alexandru Jalbă
Astăzi, Curtea Constituțională a publicat un comunicat de presă în care spune că a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată de Guvernul României cu privirea Legea de modificare a art. 6, alin. (9) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000.
Pe social media a apărut următoarea postare:
CCR tocmai a decis că este neconstituțional să se joace copiii în curtea școlilor în afara orelor de program.
Pagina de Facebook a USR Tineret
Am analizat puțin problema și vă prezentăm perspectiva noastră, alături de toate documentele și link-urile relevante:
Forma originală:
(9) Bazele și instalațiile sportive proprii pot fi puse la dispoziție, gratuit sau cu plata, comunităților locale, persoanelor fizice sau juridice interesate, cu obligația respectării desfășurării normale a programelor și activităților de învățământ și ale cluburilor sportive școlare și universitare.
Art. 6, alin. (9) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000
Forma propusă prin legea declarată neconstituţională:
(9) Cu obligația respectării desfășurării normale a programelor
Art. 1 din Legea de modificare a art. 6, alin. (9) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000
și activităților de învățământ, infrastructura sportivă școlară din
învățământul preuniversitar este utilizată și de terți după cum urmează:
a) copiii au acces gratuit în infrastructura sportivă școlară în aer
liber, în baza unui regulament de folosință. În infrastructura sportivă
acoperită, persoanele fizice pot avea acces gratuit sau cu plată;
b) persoanele juridice pot avea acces gratuit sau cu plată.
Guvernul a argumentat obiecția de neconstituționalitate pe faptul că legea este neclară, în sensul că nu ne spune care sunt criteriile pentru a determina când accesul este cu plată și când fără.
Puteți vedea că în ambele formulări există acel “cu respectarea desfășurării normale a programelor și activităților de învățământ“!
Asta se referă la faptul că accesul este permis, dar fără să intri peste niște elevi care fac ora de sport conform orarului. Astfel, nu este vorba despre a interzice joaca în curtea școlii în afara programului de lucru, ci despre interdicția de a stânjeni desfășurarea normală a orarului acelei școli.
Astfel, decizia luată astăzi de CCR nu aduce cu adevărat impactul prezentat prin postarea de pe social media, fiind vorba despre precaritatea cu care a fost formulată legea.
CCR a declarat și alte legi neconstituționale pe motive de tehnică legislativă precară, sugerând încălcarea principiului legalității:
În ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea constată că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000 pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998 pronunţată în Cauza Petra împotriva României), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).
În continuare, Curtea constată că, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, “textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, “actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”.
Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea constată că prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară.
Fragmentele sunt extrase din Decizia CCR 26/2012
Dacă îți place această postare, dă-i un share și lasă un comentariu!
(ai aceste opțiuni la finalul paginii)
Poți susține financiar inițiativa noastră chiar aici: