Un articol de
Costin-Alexandru Jalbă
Da, știu, sună insane titlul, dar e pe bune. L-am modificat puțin, ca să nu fie chiar copy-paste. Uite, l-am luat dintr-o poză care circulă zilele astea pe Facebook:
Dacă citești articolul pe site-ul lor, o să vezi că explică faptul că e vorba despre o măsură educativă. La capitolul ăsta nu am ce să le reproșez.
Dar au uitat să mai spună câteva chestii sau poate nu au știut. Dar de asta suntem noi aici!
Măsura aceasta e pe bune și se poate lua față de un minor cu vârsta între 14 și 18 ani. Nu zice nicăieri că “tânăra” nu are 18 ani, dar rezultă din faptul că măsurile educative se aplică numai minorilor!
Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă.
Extras din alin. (1) al art. 114 Cod Penal
Atenție! Aceasta este singura formă în care răspunde minorul de 14-18 ani! El nu poate fi condamnat ca un adult, la închisoare ori amendă penală!
Despre măsurile educative
Măsurile educative sunt echivalentul pedepselor aplicate infractorilor majori: închisoarea și amenda penală.
Există două categorii de măsuri educative: neprivative de libertate și privative de libertate. După cum le spune și numele, cele privative presupun ca minorul să fie ținut sub supraveghere într-un loc special, închis.
Hai să vedem care sunt aceste măsuri:
Măsurile neprivative de libertate
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
Tinerei din speța noastră i-a fost aplicată măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână. Asta înseamnă că este obligată ca în zilele de sâmbătă și duminică să nu părăsească locuința. (art. 119 Cod Penal)
Măsurile privative de libertate
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detenţie.
Aceste sunt cele mai grave și pot fi dispuse numai în anumite condiții, prevăzute expres de art. 114 din Codul Penal:
a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
SAU
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Când răspunde penal minorul?
Art. 113 din Codul Penal instituie trei prezumții:
“(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.”
= prezumție absolută a lipsei de discernământ. Asta înseamnă cu nu va răspunde, chiar dacă cineva ar putea dovedi că era conștient de ceea ce face!
“(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.”
= prezumție relativă a lipsei de discernământ. Asta înseamnă că se poate face dovada că acesta a acționat cu discernământ în comiterea faptei
“(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.”
= prezumție relativă a existenței discernământului. Practic, minorului de 16 ani i se aplică regula de la majori – existența discernământului până la proba contrară
Față de minorul sub 14 ani, care nu răspunde penal, nu pot fi luate măsurile educative privative ori neprivative de libertate. Acestea se iau față de minorii cu vârsta de 14-18 ani.
Dacă îți place această postare, dă-i un share și lasă un comentariu!
(ai aceste opțiuni la finalul paginii)
Poți susține financiar inițiativa noastră chiar aici: